Teoria opțiunii și evaluarea lor


Teoriile morale, teorii referitoare la ceea ce ar trebui să facă agentii individuali sau institutionali, implică cel putin două componente diferite.

câștigurile din programele de afiliere pe Internet 61r 0

Mai întâi, fiecare oferă o perspectivă legată de ceea ce este bun sau de valoare, deşi nu toate o fac în mod explicit şi ar putea chiar opune rezistentă ideii de "bine" : fiecare oferă o perspectivă teoria opțiunii și evaluarea lor de acea stare care am dori să prevaleze în actiunile noastre sau în lume, în general.

O teorie precum utilitarismul clasic sustine că singurul aspect care contează este cât de mult pot să se bucure de fericire fiinţele conştiente.

Teoria modernă a portofoliilor

O teorie naturală a dreptului sustine că aspectul cel mai important este în concordanţă cu legile naturii. Diferite alte teorii sustin că ceea ce contează esţe libertatea umană, solidaritatea socială, evolutia autonomă a naturii sau o combinatie a acestor elemente. Posibilităţile sunt nelimitate, dat fiind faptul că singura constrângere general recunoscută este aceea că, pentru a avea valoare, o proprietate nu trebuie să caracterizeze un anume individ sau o anumită situatie ; trebuie să fie o proprietate universală, capabilă de a fi atinsă oriunde şi de a fi aplicabilă oricărui individ.

Această primă componentă a unei teorii morale este uneori descrisă ca fiind o teorie a valorilor sau a binelui.

tranzacționează pe demonstrație câștigă bani reali

Ea este dezbătută de către Robert Goodin în capitolul 20, "Utilitatea şi binele". Cea de-a doua componentă continută de fiecare teorie morală este. Nu opțiuni de învățare o perspectivă asupra valorii proprietăţilor, ci asupra a ceea ce ar trebui să facă agentii individuali şi morali, pentru a răspunde proprietătilor de valoare.

opțiuni reale în proiecte de investiții

În funcţie de punctul de vedere exprimat în această problemă, teoriile morale se împart de obicei în teorii consecinţialiste şi teorii nonconsecinţialiste sau, folosind o terminologie mai veche, teorii teleologice şi neteleologice : cele neteleologice se identifică uneori cu cele deontologice, iar câteodată se subordonează acestora.

Acest eseu tratează teoriile consecinţialiste ca teorii ale corectitudinii, iar nu ca teorii ale valorii sau ale binelui. Să presupunem că, într-un moment de entuziasm intelectualceea ce contează mai mult în viaţă este ca oamenii să înteleagă istoria speciei lor şi universul în care trăiesc.

puneți formula de calcul a opțiunii

Cum ar trebui să reacţionez la această valoare de percepţie? Este responsabilitatea mea primară să acord importantă acestei înţelegeri în viaţă, şi aceasta prin devotamentul complet?

Modele de evaluare a optiunilor

Sau responsabilitatea mea primară este, mai degrabă, de a promova această înţelegere, în general, prin dedicarea timpului meu câştigării de adepti şi politicii, renuntând doar Ia orele pe care nu le pot valorifica în sensul dezvoltării propriei mele înţelegeri? Răspunsul corect constă oare în promovarea realizării generale a valoriirespectând-o prin intermediul actiunilor mele doar atunci când nu pot să o promovez într-un alt mod mai bun?

Cum gestionezi corect o despărţire, în viaţa personală sau profesională - cu Andreea Marin

La fel, să presupunem că decizia mea este că ceea ce are importantă în viaţă nu ar fi atât de opțiuni binare la 1 minut ca intelegerea intelectuală, ci mai degrabă plăcerea oferită fie de relaţiile personale, fie ele de familie sau de prietenie. Şi aici se pune teoria opțiunii și evaluarea lor : cum ar trebui să actionez în raport cu o astfel de valoare.

Ar trebui să îi acord importantă în viaţă, dedicându-mă dezvoltării legăturilor de prietenie şi de rudenie? Sau ar trebui doar să îmi pennit un asemenea devotament atât timp cât acesta face parte dintr-un proiect mai general referitor la promovarea bucuriei legate de relaţiile personale? Ar trebui să fiu gata să-mi folosesc timpul în cel mai eficient mod pentru acest proiect, chiar dacă preţul unei astfel de actiuni - de exemplu, costul petrecerii timpului dedicat activităţilor jurnalistice şi politice - implică un efect extrem de negativ asupra relatiilor mele personale?

Aceste două exemple vin din sfera moralei personale, dar aceeaşi întrebare apare şi în sfera instituţională. Să presupunem că un guvern liberal ajunge la putere, un guvern care pune accentul pe libertatea oamenilor.

Outline of finance

Ar trebui un astfel de guvern să acorde o importanţă formală libertăţii poporului, evitând orice interferenţă care ar aduce atingere libertăţii? Sau ar trebui să adopte toate măsurile necesare, inclusiv atingeri aduse libertăţii, care sustin un grad mai mare de libertate în general? Imaginati-vă că se formează un grup care promovează întoarcerea unei conduceri autoritare, de exemplu o conducere asociată cu o traditie religioasă influentă.

Pentru a complica lucrurile, imaginati-vă că acel grup are şanse reale de reuşită.

În acest caz, ar trebui guvernul să permită grupului să îşi continue activităţile, invocând dreptul libertăţii la asociere? Sau ar trebui să interzică existenta grupului respectiv, pe motiv că, deşi această interzicere afectează libertatea, ea este necesară pentru a asigura un grad mai mare de libertate pe ansamblu ; aceasta înseamnă că nu va exista o întoarcere la o societate neliberală.

exemple de contracte de opțiuni

Consecinţialismul sustine că indiferent de valorile pe care le adoptă un agent individual sau instituţional, reactia cea mai adecvată este aceea de promovare a acestor valori.

Agentul ar trebui să respecte valorile în măsura în care respectarea acestora este o componentă a promovării lor sau este necesară acestei promovări. Pe de altă parte, oponentii consecintialismului afinnă că cel putin câteva valori se cer a fi respectate, indiferent dacă ele sunt sau nu promovate prin aceasta.

Adeptii consecintialismului percep relaţia dintre valori şi agenti ca pe una de natură instrumentală : agenţilor li se cere să efectueze orice actiune care are proprietatea de a promova o anumită valoare, chiar şi actiuni care nu reuşesc să respecte acea valoare.

Oponentii consecintialismului văd relatia dintre valori şi agenti ca pe una neinstrumentală : agentilor li se cere sau cel putin li se permite ca actiunile întreprinse să exemplifice o anumită valoare, chiar dacă aceasta duce la o realizare generală mai putin semnificativă a valorii.

Acest mod de a distinge între consecintialism şi teoria rivală, numai prin referire la agenti şi valori, este neobişnuit, dar, sper, atrăgător. Un neajuns este acela că noţiunea de promovare a unei valori, şi cu atât mai mult noţiunea respectării unei valori, nu este definită riguros.

În secventa următoare acest neajuns va fi remediat întru câtva. Această sectiune se va dovedi a fi prea filosofică pentru gusturile multoradar poate fi citită cu uşurintă.

opțiuni finmax

O altă abordare, mai formală Pentru a prezenta o abordare mai formală, este necesar să definim două notiuni : cea de optiune şi cea de probabilitate asociată cu o optiune. O optiune poate reprezenta una direct comportamentală, precum cea exprimată în propozitii de tipul : "Efectuez actiunea A"dar, la fel de bine, poate fi şi o optiune indirect comportamentală, de tipul : "Mă oblig să respect principiul de a fi bun" sau : "Îmi sustin latura competitivă a caracterului : nu voi face nimic pentru a o modifica".

Trăsătura definitorie a unei optiuni este că aceasta e o posibilitate pe care agentul o poate realiza sau nu.

El poate săvârşi actiunea Apoate lăsa principiul benevolentei să îl conducă în acţiunile sale sau îşi poate păstra latura competitivă a caracterului. Deşi o optiune este o posibilitate care poate fi realizată, agentul nu va fi niciodată capabil de a determina cu exactitate cum funcţionează această posibilitate ; ea va depinde de alti agenti şi de alte lucruri.

Pot să efectuez actiunea A, şi plouă sau nu, pot să efectuez actiunea Aşi are loc un al treilea război mondial sau nu ; lista rămâne deschisă. Având în vedere diferentele în teoria opțiunii și evaluarea lor acestor conditii, orice optiune prezintă diferite probabilităti.

Dacă o opţiune este o posibilitate care poate fi realizată, atunci rezultatele sale probabile sunt reprezentate de căile posibile de realizare a respectivei optiuni.